Ce e cu tine femeie crestina?

Lumea se află într-o cădere permanentă... Păcatul îşi face loc în sufletele noastre din greu, dar, ceea ce doare cel mai mult, e că, astăzi se pierde chipul mamei, chipul femeii creştine ortodoxe! Ori anume mama, este cea care zideşte viitorul copiilor săi, prin învăţăturile sale, prin chipul şi portul său!  Mă gândesc că problema este mai actuală şi mai acută ca oricând! Mă gândesc că într-adevăr, se pierde chipul smerit al mamelor noastre! Vă spun sincer, nu îmi imaginez să o văd pe mămica mea în pantaloni, nu îmi imaginez, să văd în pantaloni (Doamne fereşte să nu zic vre-o blasfemie) pe cele care astăzi sunt Sfinte, înaintea lui Dumnezeu, pe ceea pe care o numim Maica Domnului - Împărăteasa Cerului şi a Pământului! Şi dacă conştiinţa mea îmi şopteşte că doar gândul la aşa ceva poate fi calificat drept blasfemie, cu cât mai mult, păcatul acesta - ca femeile să se vopsească şi să poarte haine bărbăteşti omoară sufletul? Eu zic, dacă în femeile noastre mai există frică de Dumnezeu, cât de puţină înţelepciune, să nu atragă atenţie la cuvintele mele! Şi eu sunt om pătimaş, care trăiesc aici în mijlocul ispitelor, iar cuvântul meu, nu neapărat trebuie calificat ca adevăr, fără cercetări adăugătoare! Dar totuşi, dacă mai cred în Dumnezeu, le rog, din tot sufletul, pe toate femeile şi mai ales pe cele care sunt preotese, să cerceteze cu atenţie şi să-şi facă concluziile de riguare, din Înţelepciunea Sfintei Scripturi!




Aşadar, dacă răsfoim Sfânta Scriptură a Vechiului Testament, aflăm foarte clar următoarele cuvinte: „Femeia să nu poarte veşminte bărbăteşti, nici bărbatul să nu îmbrace haine femeieşti, că tot cel ce face aceasta, urâciune este înaintea Domnului Dumnezeului tău." (Deuteronom cap. 22, vers.5). Aşadar, prima întrebare! De ce femeie porţi pantaloni? Ori această haină face totuşi parte din garderoba bărbătească? De ce faci urâciune înainea lui Dumnezeu?
În Noul Testament, Sfântul Apostol Pavel sfătuie şi el: Vreau deci ca bărbaţii să se roage în tot locul, ridicând mâini sfinte, fără de mânie şi fără şovăire. Asemenea şi femeile, în îmbrăcăminte cuviincioasă, făcându-şi lor podoabă din sfială şi din cuminţenie, nu din păr împletit şi din aur, sau din mărgăritare, sau din veşminte de mult preţ; ci, din fapte bune, precum se cuvine unor femei temătoare de Dumnezeu. Femeia să se înveţe în linişte, cu toată ascultarea. Nu îngăduiesc femeii nici să înveţe pe altul, nici să stăpânească pe bărbat, ci să stea liniştită. Căci Adam a fost zidit întâi, apoi Eva. Şi nu Adam a fost amăgit, ci femeia, amăgită fiind, s-a făcut călcătoare de poruncă. Dar ea se va mântui prin naştere de fii, dacă va stărui, cu înţelepciune, în credinţă, în iubire şi în sfinţenie." (I Timotei cap. II, vers. 8-15). Unde este dragă şi iubită femeie îmbrăcămintea cuviincioasă despre care vorbeşte Sfântul Apostol Pavel? Chiar ai ajuns ca deja şi în Biserică, în Casa Dumnezeului celui viu, care categoric îţi interzice să te fardezi, să-ţi faci împletituri de păr şi să porţi haine necuviincioase, chiar ai ajuns ca şi înaintea Lui să îndrăzneşti să te arăţi aşa? Chiar doreşti să-L ispiteşti pe Dumnezeu? Nu te temi? Se vede totuşi că nu, pentru că dacă te-ai teme, nu ai îndrăzni într-atât de mult să-l superi prin ceea ce faci! Urâciune este înaintea lui Dumnezeu purtarea pantalonului, urâciune este înaintea lui Dumnezeu purtarea hainelor necuviincioase (chiar dacă sunt şi femeieşti)! Urâciune este înaintea lui Dumnezeu şi diferitele împletituri de păr, după cum Spune Sfântul Apostol, din aur şi mărgăritare sau şi mai mult, diferitele machiajuri, prin care omul nu face decât să pună la îndoială capacitatea de Creator a Bunului nostru Dumnezeu! Ori purtând machiaje, anume aceasta şi facem! Arătăm lui Dumnezeu că nu ne place modul în care acesta nea creat şi considerăm că prin machiaje, operaţii plastice s-au rujări ne putem face mai frumoşi decât ia reuşit lui Dumnezeu! Iartă-ne Doamne şi pe noi şi pe femeile noastre!
Tot Sfântul Apostol Pavel, îşi continuă învăţăturile sale cu referire la chipul femeii şi în Epistola sa către Corinteni: „Orice femeie care se roagă sau prooroceşte, cu capul neacoperit, îşi necinsteşte capul; căci tot una este ca şi cum ar fi rasă. Căci dacă o femeie nu-şi pune văl pe cap, atunci să se şi tundă. Iar dacă este lucru de ruşine pentru femeie ca să se tundă ori să se radă, să-şi pună văl. Căci bărbatul nu trebuie să-şi acopere capul, fiind chip şi slavă a lui Dumnezeu, iar femeia este slava bărbatului. Pentru că nu bărbatul este din femeie, ci femeia din bărbat. Şi pentru că n-a fost zidit bărbatul pentru femeie, ci femeia pentru bărbat. De aceea şi femeia este datoare să aibă (semn de) supunere asupra capului ei, pentru îngeri. Totuşi, nici femeia fără bărbat, nici bărbatul fără femeie, în Domnul. Căci precum femeia este din bărbat, aşa şi bărbatul este prin femeie şi toate sunt de la Dumnezeu. Judecaţi în voi înşivă: Este, oare, cuviincios ca o femeie să se roage lui Dumnezeu cu capul descoperit? Nu vă învaţă oare însăşi firea că necinste este pentru un bărbat să-şi lase părul lung? Şi că pentru o femeie, dacă îşi lasă părul lung, este cinste? Căci părul i-a fost dat ca acoperământ. Iar dacă se pare cuiva că aici poate să ne găsească pricină, un astfel de obicei (ca femeile să se roage cu capul descoperit) noi nu avem, nici Bisericile lui Dumnezeu. (I Corinteni, cap. XI, vers. 5-16).
„Iar dacă este lucru de ruşine pentru femeie ca să se tundă ori să se radă, să-şi pună văl." Care ruşine Sfinte Apostole? Aceasta nu mai e ruşine astăzi! Acest păcat Sfinte Apostole la femeile noastre a devenit normă... Roagă-te Sfinte Apostole ca Dumenzeul nostru să ne ierte şi să ne miluiască şi să ne întărească! Iar pe femeile noastre să le întoarcă de la păcat!
Astăzi, mergem şi mai departe! Mergem la legiferarea prostituţiei! Mergem la avorturi! Mergem la aceea că, corpul femeii, corpul celor care mâine trebuie să fie mame, a devenit marfă, carne vie care se vinde şi se cumpără! Totdeauna mi-am pus întrebarea: Cum aceste femei se vor uita în ochişorii copilaşilor săi? Ce o să le spună, atunci când copilaşii să-i vor privi filme, în care mamele lor se dedau desfrâului, se dedau plăcerilor trupeşti, batjocorind creaţia lui Dumnezeu! De fapt, mă tem tare mult că şi copilaşii născuţi de astfel de femei vor fi copii ai păcatului, care nu vor şti nimic decât de desfrâu şi de industria plăcerii! Sărmanii! Nişte copilaşi ai morţii...
Fetelor, mamelor, femeilor, bunicelor! Poate e timpul să ne trezim, ce ziceţi? Poate e timpul să ne gândim la Hristos? Sfârşitul se apropie! Nu vă distrugeţi pe Dvs. Nu vă distrugeţi soţii, copilaşii, familiile! Fiţi vă rog mult - lumină, de care atât de mult are nevoie astăzi pământul.